Câte feluri de calendare folosim? (partea I)

Ritmurile universului se concretizează în cicluri, iar acestea ne domină viaţa. Ritmul inimii, răsăritul şi apusul soarelui, ciclurile lunii, toate acestea ne reglementează vieţile, şi de aici importanţa calendarului. Acest instrument ne cartează temporal evenimentele universal repetabile din cadrul unui an, şi a suferit o mulţime de modificări de-a lungul timpului. Câţi oameni ştiu, de exemplu, că în Imperiul Roman, săptămâna a avut chiar şi opt sau zece zile? Dar toată lumea ştie de evoluţia acestor calendare, de la cele antice, caldeean (de la care avem horoscopul clasic, occidental) la cel grecesc şi roman, şi până la acelea moderne, iulian şi gregorian.

Sursa denumirilor acestor două calendare care au succedat unul altuia este foarte interesantă: cel iulian îşi trage denumirea de la Iulius Cezar, faimosul conducător roman; ca urmare a extinderii Imperiului Roman, calendarul care îi poartă numele a fost utilizat în cea mai mare parte a lumii, în bazinul mediteranean şi Orientul Mijlociu, în restul Europei şi în Americile colonizate de puterile europene, ca şi în celelalte colonii ale acestora. În 1582, în timpul papei Grigore al XIII-lea, diferenţa dintre modurile iulian şi gregorian de calcul al lungimii anului, care este de numai 0,002%, s-a acumulat şi a făcut necesară reforma gregoriană (aceeaşi diferenţă este astăzi, după 433 de ani, de 14 zile, diferenţa dintre stilul nou şi stilul vechi.

Cum s-a ajuns la această diferenţă între cele două calendare, cel iulian şi cel gregorian? Foarte simplu. Datorită diferenţei dintre anul astronomic şi cel calendaristic iulian, în momentul adoptării calendarului iulian de către Biserica Creştină în cadrul faimosului Prim Conciliu de la Niceea din anul 325, diferenţă ajunsă la 11 zile, data schimbării calendarului, 4 octombrie 1582, a devenit 15 octombrie, iar calendarul a fost dat practic înainte cu aceste 11 zile diferenţă. De la data schimbării stilului s-au mai adăugat încă 4 zile, câte o zi pe secol, aşa că astăzi s-a ajuns la aceste 14 zile diferenţă dintre stilul vechi şi cel nou.

Adoptarea stilului nou s-a făcut treptat, datorită faptului că iniţiativa a aparţinut Bisericii Catolice. În consecinţă Bisericile Reformate şi cea Ortodoxă şi celelalte biserici creştine, cum ar fi coptă(egipteană) sau etiopiană, au acceptat trecerea la calendarul gregorian foarte lent (ţările protestante între 1700 şi 1800). Ca urmare a Marii Revoluţii bolşevice din Rusia, trecerea are loc în 1919, în Bulgaria în 1916, în Grecia după revoluţia din 1922, iar în România a fost adoptat de stat în 1919, sub guvernul Brătianu; în Transilvania noul calendar fusese adoptat încă din 1590, iar în Bucovina în 1773. Biserica Ortodoxă adoptă schimbarea calendarului abia în 1924 (parte a Bisericii care nu a acceptat schimbarea a devenit Biserica pe Stil Vechi, despărţindu-se de Biserica Ortodoxă Română). Dificultatea acceptării noului calendar, cel gregorian, provine de la importanţa calculării celei mai importante date din calendarul creştin: cea a Paştelui. Această sărbătoare cade în prima duminică de după prima lună nouă care urmează echinocţiului de primăvară. În Extremul Orient, calendarul gregorian a fost adoptat în 1895 în Coreea, în 1912 în Republica Chineză şi în Japonia încă din 1872, când a înlocuit tradiţionalul calendar japonez lunisolar

Dar în lume există şi alte calendare în afară de cele iulian şi gregorian, şi vom vedea care sunt acestea, în următorul nostru articol.

Publicat de