Tag Archives: calendare perete

Calendare: o istorie interesantă

Dacă privim la istoria şi începuturile primelor calendare, vom vedea că ele au apărut în zorile civilizaţiei. Deşi poate că mulţi dintre noi am fi tentaţi să credem despre aceste începuturi că au avut loc odată cu revoluţia agrară a neoliticului, practic odată cu agricultura, de fapt sunt mult mai timpurii. Primele dispozitive pentru masurarea timpului astronomic ar putea fi considerate ceasurile solare, dar sunt altele care le-au precedat, şi anume calendarele din piatră – marile construcţii megalitice de felul celei de la Stonehenge.

Dar primul sit arheologic – cel de la Gobelik Tepe – vechi de 8-10 000 de ani, precede cu mult Stonehenge si epoca de inceput a agriculturii. Si triburile de vânatori culegători erau legate de ritmurile şi anotimpurile anului, iar arheologii presupun că aceste construcţii străvechi aveau şi funcţii astronomice, de calendare în piatră, în mod similar construcţiilor de la Stonehenge, care însă sunt vechi de doar 3000 de ani, perioada de început a agriculturii.

Apariţia de calendare propriu-zise a fost determinată de mulţi factori, printre care evoluţia calculului numeric, a structurii sociale şi religiei, etc. Acest lucru se datorează dublei funcţii a respectivelor calendare, pe de o parte o funcţie practică, în special în ce priveşte agricultura, determinând momentele semănatului ori recoltei şi previziunile meteorologice care ţin de anotimpuri, şi pe de altă parte funcţia spirituală, de aniversare şi comemorare a diferitelor evenimente religioase.

Dintre calendare, se detaşează câteva care sunt luate în considerare chiar şi astăzi ca realizări de excepţie. Calendarul mayaş, apărut în zona Americii Centrale şi a Mexicului, este remarcabil ca metodă de calcul. El utilizează suprapunerea de cicluri cu durate diverse, de 260 şi 360 de zile, dar şi cicluri extrem de lungi, cu caracter mitologic religios, şi care au fost utilizate ca motive de publicitate în cadrul unui presupus „sfârşit al lumii”. Printre aceste calendare se remarcă în mod similar cel indian, unul lunisolar, denumirea lunilor fiind inspirata de semnele zodiacale; şi acest calendar are un aspect extins cu epoci (yugas) de aur, argint, bronz şi fier, ultima,  cea în care trăim actualmente, fiind marcată de pierderea înţelepciunii străvechi şi implicit războaie şi catastrofe naturale. Kali Yuga, Epoca de Fier, abia a inceput acum 5000 de ani şi are 432 000 de ani.

În Orientul Mijlociu şi Europa primele calendare au fost cel caldeean (din care derivă şi horoscopul şi astrologia europeană), cel egiptean (agricultura depindea de revărsările periodice ale Nilului) şi cel greco-roman (astronomii greci au fost printre primii savanti in acceptia actuala a termenului, ei au calculat modalitati de predictie a eclipselor de lună şi soare, iar Eratostene a fost printre cei mai mari savanţi, presupunându-se că el este inventatorul sistemului de adăugare a unei zile în anii bisecţi.

Deşi musulmanii au revoluţionat şi ei astronomia, calendarul islamic, care începe cu Hegira (refugierea lui Mahomed de la Meca la Medina, datorită prigoanei preoţilor politeişti) este unul dintre acele calendare lunare. Calendarul evreiesc este unul lunisolar de fapt, cu o lună intercalară adăugată la doi sau trei ani pentru a compensa diferenţa dintre anul lunar. Acesta are 12 luni de 29,5 zile, de fapt alternându-se o lună de 29 şi una de 30 de zile; 360 de zile la care se adaugă 4 sau 5 zile pentru a se compensa respectiva diferenţă an lunar-an solar. Datorită faptului că aceste calendare lunare nu sunt potrivite pentru agricultură, în ţările islamice se folosesc alte calendare în acest scop practic.

Publicat de

Câte feluri de calendare folosim? (partea I)

Ritmurile universului se concretizează în cicluri, iar acestea ne domină viaţa. Ritmul inimii, răsăritul şi apusul soarelui, ciclurile lunii, toate acestea ne reglementează vieţile, şi de aici importanţa calendarului. Acest instrument ne cartează temporal evenimentele universal repetabile din cadrul unui an, şi a suferit o mulţime de modificări de-a lungul timpului. Câţi oameni ştiu, de exemplu, că în Imperiul Roman, săptămâna a avut chiar şi opt sau zece zile? Dar toată lumea ştie de evoluţia acestor calendare, de la cele antice, caldeean (de la care avem horoscopul clasic, occidental) la cel grecesc şi roman, şi până la acelea moderne, iulian şi gregorian.

Sursa denumirilor acestor două calendare care au succedat unul altuia este foarte interesantă: cel iulian îşi trage denumirea de la Iulius Cezar, faimosul conducător roman; ca urmare a extinderii Imperiului Roman, calendarul care îi poartă numele a fost utilizat în cea mai mare parte a lumii, în bazinul mediteranean şi Orientul Mijlociu, în restul Europei şi în Americile colonizate de puterile europene, ca şi în celelalte colonii ale acestora. În 1582, în timpul papei Grigore al XIII-lea, diferenţa dintre modurile iulian şi gregorian de calcul al lungimii anului, care este de numai 0,002%, s-a acumulat şi a făcut necesară reforma gregoriană (aceeaşi diferenţă este astăzi, după 433 de ani, de 14 zile, diferenţa dintre stilul nou şi stilul vechi.

Cum s-a ajuns la această diferenţă între cele două calendare, cel iulian şi cel gregorian? Foarte simplu. Datorită diferenţei dintre anul astronomic şi cel calendaristic iulian, în momentul adoptării calendarului iulian de către Biserica Creştină în cadrul faimosului Prim Conciliu de la Niceea din anul 325, diferenţă ajunsă la 11 zile, data schimbării calendarului, 4 octombrie 1582, a devenit 15 octombrie, iar calendarul a fost dat practic înainte cu aceste 11 zile diferenţă. De la data schimbării stilului s-au mai adăugat încă 4 zile, câte o zi pe secol, aşa că astăzi s-a ajuns la aceste 14 zile diferenţă dintre stilul vechi şi cel nou.

Adoptarea stilului nou s-a făcut treptat, datorită faptului că iniţiativa a aparţinut Bisericii Catolice. În consecinţă Bisericile Reformate şi cea Ortodoxă şi celelalte biserici creştine, cum ar fi coptă(egipteană) sau etiopiană, au acceptat trecerea la calendarul gregorian foarte lent (ţările protestante între 1700 şi 1800). Ca urmare a Marii Revoluţii bolşevice din Rusia, trecerea are loc în 1919, în Bulgaria în 1916, în Grecia după revoluţia din 1922, iar în România a fost adoptat de stat în 1919, sub guvernul Brătianu; în Transilvania noul calendar fusese adoptat încă din 1590, iar în Bucovina în 1773. Biserica Ortodoxă adoptă schimbarea calendarului abia în 1924 (parte a Bisericii care nu a acceptat schimbarea a devenit Biserica pe Stil Vechi, despărţindu-se de Biserica Ortodoxă Română). Dificultatea acceptării noului calendar, cel gregorian, provine de la importanţa calculării celei mai importante date din calendarul creştin: cea a Paştelui. Această sărbătoare cade în prima duminică de după prima lună nouă care urmează echinocţiului de primăvară. În Extremul Orient, calendarul gregorian a fost adoptat în 1895 în Coreea, în 1912 în Republica Chineză şi în Japonia încă din 1872, când a înlocuit tradiţionalul calendar japonez lunisolar

Dar în lume există şi alte calendare în afară de cele iulian şi gregorian, şi vom vedea care sunt acestea, în următorul nostru articol.

Publicat de

Calendare de perete: decorarea spaţiului ambiental

Avem nevoie de o ambianţă cât mai plăcută şi atunci când suntem la birou, şi când suntem acasă, iar lucrurile cu care ne înconjurăm ne sunt necesare – dar la fel de mult ne este necesară şi o ambianţă plăcută. De aceea lucrurile utile ar trebui să fie, pe cât se poate, şi frumoase. Un exemplu de astfel de îmbinare a utilului cu plăcutul îl constituie utilizarea unor calendare de perete. Excelentă idee, dintr-o multitudine de motive, pe care le vom parcurge, unul câte unul, în acest articol.

O zicală filozofică spune că natura are oroare de vid. Un perete gol arată un pic cam neplăcut, mai ales când este alb, sugerând un aer de spital. De aceea alegerea uneia dintre mai multe variante de calendare de perete şi aplicarea acestui calendar combate oroarea naturala de vid, în plus oferind un control estetic, dar eficace, al trecerii timpului. Mai ales la birou sau in spaţiile de lucru, această reamintire poate spori eficacitatea activităţilor prin care firma îşi realizează profiturile, deci un dublu avantaj: decorare şi eficientizare. Plasarea pe perete a unui astfel de calendar nici nu este o chestie dificilă. Câteva pioneze, sau un cui, care este cât se poate de uşor de bătut, şi calendarul frumos colorat este fixat la locul lui. Oricine ştie şi că începuturile acestor calendare au fost cele bisericeşti, care consemnează dedicarea fiecărei zile, marile sărbători şi perioadele de post.

Încă un motiv, poate şi cel mai important, pentru a avea (sau oferi) calendare de perete este personalizarea. Aceste calendare pot fi comandate la diverse firme tipografice pentru a fi proiectate şi tipărite după dorinţa celui care face comanda. Ce înseamnă acest lucru? Că ele devin o extraordinară ocazie de publicitate pe un termen destul de lung – la urma urmei, dacă cel care primeşte un astfel de calendar şi îl pune pe perete, îl va folosi practic timp de un an – un an în care respectiva persoană şi toate celelalte care vor intra în încăpere vor privi la logo-ul firmei, la numele acesteia, la imaginile în culori atrăgătoare ale produselor firmei – un an de reclamă cu costuri infime! Într-adevăr, este o ocazie care nu trebuie ratată.

Am menţionat deja motivul estetic, importanţa unei pete de culoare într-o ambianţă nu întotdeauna înviorătoare. Aceste calendare de perete pot fi concepute special după dorinţa celui care le comandă; subiectele imaginilor folosite în cadrul lor pot fi dintre cele mai diverse. Bineînţeles, cel mai folosit subiect este cel al fetelor frumoase, cu câte o fotografie pentru fiecare lună a anului, dar subiectul imaginilor va diferi în funcţie de interesele celui care le comandă. Pentru o firmă de piese auto sau service, subiectul va fi constituit de maşini – poate cele mai moderne, sau de epocă. Iar o galerie de artă va opta, natural, spre o serie de imagini ale unor capodopere plastice cât se poate de celebre. Aici intervin câteva amănunte esenţiale: calendarele de perete trebuie să fie proiectate în mod adecvat, şi nu este rău dacă se apelează tot la firmele tipografice, acestea având angajaţi specializaţi în design, sau colaborează cu astfel de specialişti. Şi nu în ultimul rând, toate fotografiile şi detaliile grafice trebuie să nu fie afectate de drepturi de autor, „copyright”, dupa termenul englezesc, pentru a nu creea litigii pe tema drepturilor de proprietate intelectuală.

Publicat de